Proiectarea didactică

Tema: PROIECTAREA DIDACTICĂ

Proiectarea didactică-activitate complexă de anticipare a ceea ce dorește și trebuie să realizeze profesorul împreună cu elevii în cadrul unei lecții (sistem de lecții), astfel încît competențele sau obiectivele să fie atinse.

  La elaborarea proiectului de lungă durată profesorul utilizează:

• curriculumul la disciplina școlară
• manualul
• ghidul de implementare a curriculumului la informatică
• ghidul profesorului la manualul respectiv
• alte referințe bibliografice

 La elaborarea planificărilor se parcurg următoarele etape:

• realizarea asocierilor dintre subcompetențe și conținuturi
• împărțirea conținuturilor în unități de învățare
• stabilirea succesiunii de parcurgere a unităților de învățare
• alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învățare, în concordanță cu subcompetențele și conținuturile vizate.

Curriculum disciplinei informatica

Tema: Curriculum disciplinei informatica

Curriculumul- este un cuvînt-cheie al pedagogiei contemporane, care semnifică alegere, cursă, drum. În sens larg, prin curriculum înțelegem ansamblul proceselor educative de învățare, prin care trece elevul pe durata parcursului său școlar. În sens restrîns, noțiunea de curriculum cuprinde ansamblul documentelor școlare de tip reglator, în cadrul cărora se indică datele esențiale privind procesele școlare și experiențele de învățare, pe care școala le oferă elevului.Astfel de curriculum se numește oficial .

  Curriculumul la informatică se bazează pe următoarele tipuri de competențe:

• competențe-cheie (au fost definite pe baza competențelor-cheie descrise de comisia europeană)
• competențe specifice disciplinei informatica (descriu detalieri ale celor 10 competențe-cheie)
• subcompetențe (determină esența studiului informaticii pentru fiecare treaptă de studiu.

Evaluarea la informatica

Tema: Evaluarea la informatică. Elaborarea matricii de specificaţii şi baremul de notare

Conform teoremei educationale evaluarea rep. o actiune care consta in raportarea rezultatului obtinut la un sistem de criterii specifice,actual evaluarii presupunem 2 componente distincte:

• masurarea;
• aprecierea rezultatelor scolare.

     Obiectul de studiul informatica prin continutul si formele de organizare permite aplicarea celor mai avansate forme si metode de evaluare incepind de la observarea pina la utilizarea calculatorului pentru testarea cunostintelor.

 Metodele contemporane presupun urmatoarele tehnici:

1. Observarea si aprecierea verbala;
2. chestionarea orala;
3. lucrarile scrise;
4. testele docimologice;
5. verificarea conostintelor prin lucrari practice;
6. verificarea cunostintelor prin utilizarea calculatorului;
7. proiectele si portofoliile;
8. examenele;

Fiecare din aceste tehnici isi au avantaje si dezavantajele sale.

Cele mai avantajoase tehnici de verificare a cunostintelor sunt testele docimologice avantajele acestui tip ar fi:

1. Intr-un timp scurt profesorul poate evalua toti elevii clasei, poate diagnostica lacunele in invatare-predare si imbunatati acest proces;
2. Itemii utilizati sunt usor de construit, iar raspunsul sa corespunda rezultatelor invatarii urmarit de catre profesor;
3. Intr-un interval de timp redus poate fi verificat un volum mare de informatir;
4. elevul poate cuprine o gama larga de continuturi studiate;
5. acest tip de teste impun elevii sa fie pregatiti permanent;

Teoria si practica elevul evidentiaza mai multe criterii pe baza carora pot fi clasificati itemii inclusi in teste docimologice unul din aceste criterii cel mai des utilizat este al gradului de obiectivitate in functie de aceasta itemii pot fi clasificatii in 3 mari categorii:

1. Itemii obiectivi;
2. Itemii semiobiectivi;
3. Itemii subiectivi(raspuns deschis)

1. Itemi obiectivi-asigura un grad inalt de obiectivitate in masurarea rezolvarii scolare  raspunsului asteptat este bine determinant ca si notar acestuia,acest tip incadreaza urmatorii itemi:

                               a)cu alegere  duala;

                               b)cu alegere multipla;

                               c)cauza efect.

2.Itemi semiobiectivi-permit ca raspunsul asteptat sa nu fie intotdeauna unic determinant modalitatea de corectare inducind uneori mici deferente de la un corector la  altul,astfel de itemi sunt:

                                      a)cu raspuns  scurt;

                                      b)intrebari structurate.

3.Itemi subiectivi-solicita un raspuns amplu care permite valorificarea cunostintelor elevilor sunt usor de construit insa trebuie sa se tina cont de modul de elaborare a schemei de notare itemii sunt:

                                a)rezolvarea de problema;

                                b)eseul structurat;

                                c)eseul nestructurat.

*Putem clasifica forme de evaluare in functie de timpul cind se aplica acestea:

1.evaluarea initiala- conduce  la formarea unei imagini despre bagazul de cunostinte al elevului (cu care porneste la drum).

  Evaluarea initiala ne permite sa determinam ce cunostinte are elevul inainte de al invata ceva nou astfelde evaluare se efectueaza la inceputul unui curs nou. 

 

2.evaluare formativa(continua)-se aplica pe intreaga durata a programului de studiu in cadrul fie a lectiilor fie invatare,aceasta forma de evaluare ne permite sa determinam daca procesul de instruire este eficient si totodata previne insuccesul unor elevi.

3.evaluare sumativa-forma de evaluare traditionala efectuata la sfirsitul fiecarei unitati de invatare semestru sau ani de studiu,cuprinde intreaga materie rezolvata,unele astfel de evaluari nu reflecta intotdeauna adevarul nivel de performanta a el. insa are efecte pozitive asupra capacitatilor fiecarui elev.

Pasii in elaborarea unui test de evaluare:

1. Proiectarea matricei de specificatii;
2. Stabilirea competentelor specifice/subcompetentelor care urmeaza sa fie evaluate;
3. Elaborarea obiectivelelor de evaluare derivate din subcompetentelor evaluare;
4. Alegerea tipului de itemi si construirea itemilor;
5. Elaborarea baremului de corectare;
6. Elaborarea schemei de notare;

Lecţia- formă fundamentală a procesului de instruire la informatică

Tema: Lecţia- formă fundamentală a procesului de instruire la informatică

Lectia este forma fundamentala a procesului de invatamint in care se desfasoara activitatea elevilor sub conducerea cadrului didactic intr-o unitate de timp delimitata.Lectia se desfasoara intr-o succesiune de etape care confera o anumita structura. Tipul de lectie se stabileste in functie de materia de studii si proiectarea propriu-zisa a materiei date.

Tipurile principale de lectii sunt:

1) Lectia de transmitere sau insusirea cunostintelor;

2) Lectia de formare, priceperii si deprinderii;

3) Lectia de recapitulare si sistematizarea cunostintelor;

4) Lectia de evaluare a performantilor scolare;

5) Lectia mixta

Lectia de transmitere sau insusirea cunostintelor, are structura:

1. Momentul organizatoric(MO)-care asigura conditille unei bune desfasurare ai lectiei.
2. Pregatirea pentru tema noua-care consta in actualizarea unor cunostinte anterior dobindite, care sunt necesare pentru studiul temei noi.
3. Anuntarea subiectului lectiei deseori se propune o metoda accesibila pentru a motiva pe elevi si a cointeresa pentru studiul acestei teme.
4. Transmiterea cunostintelor care ocupa cea mai mare parte a timpului fiind utilizate strategii specifice iar activitatea de invatare este dirijata de catre profesor prin prezentarea noului continut.Tinindu-se cont de activismul elevilor pentru aceasta lectie.
5. Fixarea cunostintelor care poate fi realizata pentru conversatie sau aplicatie practice.
6. Explicarea si anuntarea temei pentru acasa.

Lectia de formare,priceperii si deprinderii, are structura:

1. MO;
2. Anuntarea subiectului lectiei;
3. Actualizarea sau prezentarea unor conostinte ce prezinta suportul teoretic al exersarii;
4. Explicarea şi demonstrarea modelului actiune de executat realiyat de regula de cadrul didactic in vederea formăriile elevii a acţiunilor indicate.
5. Exersarea propriu-zisă care se realizează sub îndrumarea profesorului iar mai apoi sub forma unor exerciţii variante sub realizate de către elevi. Aceste exerciţii sunt dozate şi gradate.
6. Evaluarea rezultatelor obţinute.

Lecţia de recapitulare şi sistematizarea cunoştinţelor:

Acest tip de lecţie urmăreşte consolidarea ,sistematizarea şi uneori chiar complectarea cunoştinţelor şi deprinderilor elevilor. Aceasta se organizeaza la sfirsitul unui capitol la sfirsitul unui simestru  sau un scolar sau la inceputul anului scolar inainte de a fi efectuata evaluarea finala.                

  Are urmatoarea structura:

1. MO
2. Anuntarea subiectului.
3. Recapitularea propriu-zisa, care poate fi efectuata in baza unei conversatie dupa un plan anumit.
4. Aprecierea rezultatului.

 Lectia de evaluare a perfomantilor scolare,are structura:

1. MO
2. Anuntarea suviectului evaluarii
3. Evaluarea proriu-zisa
4. Aprecierii generale, concluzii, recomandari

Valenţe:

- lectia de evaluare orala;

-evaluarea cu ajutorul calculatorului;

-probele scrise

Lectia mixta, are urmatoarea structura:

1. MO
2. Verificarea cunostintelor si deprinderilor anterior dobindite
3. Pregatire pentru tema noua
4. Anuntarea subiectului lectiei
5. Transmiterea noilor cunostinte
6. Fixarea cunostintelor
7. Anuntarea si explicarea temei pentru acasa

Dupa numarul de elevii care participa la realizarea sarcinii, activitatea elevilor poate fi organizata:

a) frontal

b) pe grupe sau individual

Activitatea frontala- desemneaza modul de organizare in care profesorul lucreaza direct cu clasa intreaga.

Activitatea pe grupe- presupune ca grupe sunt constituite prin divizarea colectivului si functioneaza doar pe parcusul realizarii unor sarcini. Fiecare grupa isi desfasoara activitatea independent de cealalta printre cooperarea dintre membrii sai.

Alte forme de organizare sunt:

1. consultatie;
2. ore obtionale;
3. cercuri pe materie;
4. jocuri si concursuri scolare;
5. sarbatori scolare;
6. intilnirii cu personalitati din domeniul stiintei si tehnice;
7. excursii si vize didactice;
8. activitatii  cultural distractive;
9. vizualizarii de spectacole, filme.

Alt tip de lectie:

• Evocare
• Realizarea sensului
• Reflectia
• Extinderea

Lecţia cadrul - este un procedeu efecient prin care profesorii ii indrumu pe elevii spre intelegere si crearea unei atitudinii personale asupra celor invatate. Acest cadru ofera posibilitatea ca elevii sa examineze critic informatile si in baza lor sa-si reconstrueasca propria imaginatilor asupra evenimentelor studiate.

 

 Etapele unui astfel de lectie sunt:

a) Evocarea

b) Realizarea sensului

c) Reflectia 

d) Extinderea

Evocarea- se provoaca interesul, se stimuleaza elevul pentru a se gindi la ceea ce stie si poate sa faca.La aceasta etapa ca de obicei se stabilesc obictivele invatarii, care permit formarea cunostintelor abilitatilor si atitudinilor celui ce invata. La aceasta este necesaara implicarea activa a elevilor, datorita careia ei devin constienti de propria lor gindire si isi formeaza limbajul propriu.

Realizarea sensului- la aceasta etapa cel care invata vine la contact cu noile informatii sau cu noile ideei. Aceasta faza de invatare permite profesorului sa aiba o influenta mai redusa asupra elevilor si sa-si mentina in mod activ si independent straduinta de a-si forma noi concepte. Aceasta etapa permite elevilor sa-si mentina interesul care a fost stabilita in faza de evocare. Rolul prefesorului este de a  monitoriza doar activitatea. Subiectul lectiei se va realiza prin diverse activitatii care sunt relevante pentru obiectivele stabilite.

Reflectia- la aceasta etapa permite sa se consolideze cunostintele noi si sa-si restructureze activ schema de invatare. Pentru a include in ea unele concepte noi.Aceasta etape permite sa aiba loc invatarea durabila caracterizata de schimbarea propriu-zisa care permite formareaunui nou set de comportamentesau unor convingeri noi. Totodata aici este bine sa ne amintim si sa intelegem toata experienta parcursa in activitate.

Extinderea- faza aceasta reflecta sistemul de cunostinte abilitatii si atitudii care permit formarea unor competente si este nevoie de a le aplica in diferite situatii de integrare. Sarcina acestei etape este de a implica elevii in conditii de integrare autetice , adica de a rezolva situatii reale din viata care stimuleaza mobilizarea resurselor interne si externe ale elevilor. La aceasta etapa se propun studiu de caz, elaborarea de proiecte fie individuale sau in grup care sint realizate nu pe parcusul unei lectii.

Strategii didactice aplicate in predare-invatare a informaticii

Strategii didactice

Strategia didactica- presupune integrarea logica  a mai multor metode, procedee, tehnicii si mijloace didactice care se utilizeaza pentru realizarea sarcinilor didactice. Din acete strategii depinde reusita activitatii didactice.

 

Procedeul-este o secventa a metodei.

Tehnica didactica presupune imbinarea mai multor procedee didactice.

Metoda este un plan de actiune transpus intru-un ansamblu, de operatii mintale si practice prin care elevii dobindesc cunostinte, priceperii,capacitati si atitudini.

 

Functile metodelor de instruire se divizeaza in doua categorii:

1. Functia generala;

• functia cognitiva-care vizeaza organizarea si dirijarea cunosterii si a invatarii;
• functia instrumentala(operationala) care are functia de intermediar intre obiective si rezultate, intre elev si materia de studiat;
• functia normativa care arata cum sa se predea, cum sa se invete astfel incit sa se atinga performantele propuse;
• functia motivationala stimuleaza curiozitatea, creativitatea si unele aspecte  individualizate;
• functia formativa determina dezvoltarea proceselor psihice si motorii, cit si insusirea cunostintelor  si formarea deprinderilor;

   2. Functia specifica;

Proiectele melea le gasiti pe adresa https://drive.google.com/?tab=jo&authuser=0#my-drive

Proiectele melea le gasiti pe adresa https://drive.google.com/?tab=jo&authuser=0#my-drive

Taxonomia Revizuită a lui Bloom Categorii de Verbe

Taxonomia Revizuită a lui Bloom  

Categorii de Verbe

Cunoaştere	Înţelegere	Aplicare	Analiză	Sinteză	Evaluare
a cita a defini a descrie a enumera a găsi a identifica a lisat a eticheta a localiza a potrivi a memora a numi a recita a recunoaşte a consemna a repovesti a repeta a raporta a remedia a specifica a declara a cataloga	a clarifica a confirma a apăra a discuta a distinge a duplica a exemplifica a explica a exprima a extinde a ilustra a deduce a interpreta a localiza a parafraza a prezice a relata a raporta a reproduce a declara din nou a spune din nou a revedea a alege a traduce a înţelege	a aplica a calcula a desfăşura a alege a calcula a demonstra a dramatiza a folosi a estima a executa a experimenta a ilustra a implementa a face a modela a modifica a opera a îndeplini a practica a programa a arăta a simula a schiţa a rezolva a folosi	a analiza a aprecia a aranja a atribui a categorisi a clasifica a compara a conecta a contrasta a decide a deforma a detecta a determina a schematiza a diferenţia a discrimina a diseca a distinge a examina a generaliza a grupa a emite o ipoteză a imagina a inspecta a inventaria a ordona a organiza a prezenta a examina a întreba a alege a separa a rezuma a testa	a actualiza a asambla a amesteca a compune a pregăti a construi a concepe a crea a concepe a dezvolta a proiecta a formula a genera a incorpora a integra a inventa a face a modifica a iniţia a plănui a produce a propune a rearanja a înlocui a transforma	a aprecia a disputa a evalua a verifica a conchide a convinge a critica critică a deduce a apăra a evalua a emite o ipoteză a judeca a rândui a evalua a recomanda a revizui a scruta a susţine a evalua a cântări

Informatica ca obiect de studiu

Tema: Informatica ca obiect de studiu

Informatica ca obiect de studiu participă la formarea şi dezvoltarea personalităţii, accentul fiind pus pe gîndirea algoritmică şi totodată pe formarea competenţei digitale.

Informatica ca ştiinţă dictează pregătirea generală a pesoanei, care

va utiliza calculatorul, reţele de calculatoare şi sistemele inormatice în calitate de instrumente operaţionale în diverse sfere sociale ale vieţii.

Valoarea fundamentală a disciplinei informatica este:

1. formarea deprinderilor practice de utilizare a calculatorului pentru prelucrarea informaţiei;

2. formarea deprinderilor practice de uilizare a reţelelor de calculatoare şi a sericiilor de reţea;

3. formarea deprinderilor practice de comunicare, folosind reţele de socializare.

  

Informatica se axează pe următoarele principii specifice care contribuie la formarea unor concepte a obiectului informatica şi a supra metodelor de implementare a acestora pentru dezvoltarea societăţi la elevi:

1. Principiul abordării integrate a disciplinei;

2. Principiul cercetării activităţii sau demersului didactic centrat pe elev;

3. Principiul funcţionalităţii sau unităţii sociale a procesului didactic;

4. Principiul corelaţiei interdesciplinare.

Procesul general de predare -învăţare a disciplinei informatica este elaborat în contextul sistemului de competenţe.

Competenţa - este un sistem integrat de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi şi atitudini dobîndite  de către elev prin învăţare în contexte specifice de realizare adaptate vîrstei elevului şi nivelul cognitiv al acestuia. Pentru ca acesta să poată rezolva probleme cu care se va confrunta în viaţa reală. 

Didactica-  este o parte a pedagogiei care se ocupă cu principiile şi metodele predării materiei de învăţămînt cît şi cu organizarea învăţămîntului.

Taxonomii ale obiectivelor

TAXONOMII ALE OBIECTIVELOR

Taxonomii ale obiactivelor- reprezintă clasificarea sistematică a finalităţilor procesului de învăţămînt.

Obiectivul-reflectarea anticipată a rezultatului învăţării, ce se produce în cadrul unei secvente educaţionale, concentrîndu-se asupra rezultatului, la care trebuie să ajungă într-o secvenţă determinată, producîndu-l sub forma unui "dat", care poate fi delectat şi evaluat.

Scop-se concentrează asupra desfăşurării acţiunii, anticipindu-i etapele şi opera prin prisma unei finalităţi generale mai îndepartate.

Formularea obiectivelor operaţionale ţin de unele cerinte ca:

1. să fie clare explicite atît pentru elevi cît şi pentru profesori.
2. să fie accesibile majoritatea elevilor şi realizabile  în intervalul de timp efectiv.
3. să corespundă particularităţilor de vîrstă a elevilor şi pregătirii anterioare a lor.
4. să nu fie prea numeroase.
5. să descrie un comportament observabil şi măsurabil (nu se admite vorbirea "să poată","să cunoască").
6. să vizeze o operaţie singulară.
7. să fie transmisibile de la situaţia pedagogică la o situaţie reală de viaţă.
8. să reflecte activitatea elevului şi nu a profesorului.

Una dintre cele mai cunoscute taxonomii este Taxonomii lui Benjomin Bloan bazate pe obiective cognitive, care poate fi completate de Taxonomia lui Krothwohl, care este bazata pe domeniu afectiv şi Taxonomia lui Simpson bazată pe domeniu psihomotor.

Pentru fiecare domeniu sunt identificate competente care marchează creşterii pe fiacare din aceste niveluri.

Bloam a identificat stadiile învăţării urmărind firul logic al gîndirii: "Înainte de orice trebuie să cunoşti conceptul apoi să-l înveti, apoi să-l poţi aplica, să-l poti analiza, să fii capabil să sintetizezi şi să evaluezi".

În 2001 ele au fost revizuite şi formulate sub forma unor verbe:

Pentru Bloam

1. A tine minte: a recunoaste, a descrie, a identifica, a numi, a gasi;
2. A intelege: a interpreta, a parafraza, a clasifica, a compara, a axplica, a exemplifica;
3. A aplica: a implementa, a folosi, a executa;
4. A analiza: a compara, a organiza, a atribui, a sublinia, a structura, a integra;
5. A evalua:a verifica, a critica, a experimenta, a judeca, a delecta, a testa, a monitoriza;
6. A crea:a construi, a planifica, a inventa, a face.

Pentru Krathwolh

1. Receptarea;
2. Reacţie;
3. Valorizare;
4. Organizare;
5. Caracterizare;
6. Evaluare.

Pentru Simpson

1. Percepţie;
2. Dispoziţie;
3. Reactie dirijată;
4. Automatism;
5. Reacţie complexă;
6. Evaluare.

PRINCIPIILE DIDACTICE ÎN PREDAREA-ÎNVĂŢAREA INFORMATICII

PRINCIPIILE DIDACTICE ÎN PREDAREA-ÎNVĂŢAREA INFORMATICII

 Principiile didactice- reprezintă normele generale de învăţare,care orientează conceperea, organizarea şi desfăşurarea ei.

Caracteristicile didacticii informaticii.

1. Caracterul legic - care exprimă raporturile esenţiale şi globale spre orientarea conceperii şi desfăşurării procesului de învăţămînt.

2. Caracterul obiectiv - procesul de învăţămînt este în corcodanţă cu legile dezvoltării psihice ale individului şi cu legile evoluţiei societăţii.

3.Caracterul algoritmic- se exprimă cerinţele şi soluţiile prin utilizarea unui sistem precis de reguli, care trebuie respectate şi cunoscute cu exactitate.

4.Caracterul dinamic- principiile didacticii sînt elementele logice, însă deschise înoirii şi creativităţii.

5. Caracterul sistematic-fiecare principiu întră în relaţii cu celelalte principii, alcătuind un ansamblu unitar de legităţi ale căror componente se condiţionează reciproc.

                         PRINCIPIILE DIDACTICE

1. Principiul legării teoriei cu practica. Acest principiu determină raportul dintre teorie şi avînd la dispoziţie mijloacele tehnice, cunoştinţele anterior studiate, precum şi de capacităţile intelectuale a fiecărei clase de elevi şi totodată de aptitudinile şi experienţa cadrului didactic. Pentru a vedea eficacitatea lelării teoriei cu practica este necesar de a lucra în laborator cu elevii, de a efectua activităţi practice.

2.Principiul intuiţiei. Acest principiu exprimă necesitatea studierii obiectelor, fenomenelor, proceselor cu ajutorul simţurilor, a transmite cunoştinţele în mod intuitiv, înseamnă a porni de la contactul direct cu realitatea pentru ca mai apoi să se ajungă la realizări şi raţionamente. Acest principiu poate fi realizat în multe cazuri prin utilizarea instrumentelor multi-medea.

3.Principiul  însuşirii conştiente şi active a cunoştinţelor. Exprimă necesitatea ca instruirea să se efectuieze organizat, prin fixarea unor scopuri, finalităţi şi termeni precişi, pentru ca învăţarea să nu fie mecanică, accentul se va pune pe metodele activ-participative de învăţare.

4.Principiul sistematizării şi continuităţii a cunoştinţelor. Acest principiu se concentrează prin expuneri organizate asupra cunoştinţelor de asimilat, respectîndu-se un anumit plan. Activitatea individuală a elevului trebuie să fie esenţială, cunoştinţele nu se pot asimila în salturi, iar deprinderile esenţiale, cunoştinţele nu se pot asimila în salturi, iar deprinderile exersate se pierd. Dacă dorim o învăţare eficientă şi o pregătire ritmică a elevilor, trebuie să se ţină cont că la bază trebuie să fie un control riguros şi permanent al profesorului asupra modului de însuşire a cunoştinţelor.

5.Principiul accesibilităţii a cunoştinţelor. Cunoştinţele pot fi asimilate de elev doar dacă sînt accesibile ca volum şi conţinut. O temă poate fi asimilată doar dacă corespunde particularităţile psihologice a elevilor. Respectarea particularităţilor psihologice de vîrstă nu înseamnă a scuti elevii de efortul intelectual necesar dezvoltării gîndirii logice şi abstracte.

6. Principiul  însuşirii temeinice a cunoştinţelor. Fixarea cunoştinţelor nu trebuie realizată printr-o repetare succesivă a celor expuse, ci trebuie să fie bazată pe o receptare logică, raţională cu ajutorul cărora să se poată determina esenţialul. O asemenea învăţare poate fi obţinută prin diverse modalităţi de recapitulare.

7.Principiul individualizării şi diferenţierii învăţării. Individualizarea învăţării se referă la valorificarea cît mai bună a posibilităţilor şi eforturilor individuale atît pentru persoanele înzestrate, cît şi pentru cele mai puţin înzestrate pentru aceasta se recomandă elaborarea de sarcini individuale, fişe de recuperare, se recomandă fişe de dezvoltare pentru cei mai activi, fişe de autoînstruire, fişe de evaluare generală.